Pe o strada goala din sufletul meu, statea pe marginea drumului asfaltat cu vise uitate. O dorinta obosita de rutina, ce-o batea vantul. De ceva vreme oricum am facut o curatenie generala nebenefica, multe strazi erau goale dar o dorinta se pare ca s-a pierdut, pe calea spre uitare. M-am apropiat cu frica, mi-am zis ca mai mult ca sigur avea sa ma stapaneasca. Mi-a zis ca ea e iubirea si ca a incercat sa fuga de mine, dar toate portile erau închise, asa ca a ramas hoinarind pana in ziua regasirii. Mi-a reamintit de toate momentele in care eram impreuna si era atat de vie, in stapanirea sufletului meu incat atunci cand a inceput sa rataceasca încet, incet s-a transformat intr-o dorinta neindeplinita. O senzatie de vina si frica m-au cuprins, gandindu-ma cat de pierduta m-am lasat in toate grijile si atata nepăsare. Era cat pe ce sa dau uitării, bucati din mine ce ma faceau sa simt ca traiesc. Eram atat de aproape de o existenta neutra, presarata cu monotonie, incat iubirea si-a luat dreptul de a pune stapanire pe sufletul meu. Mi-am regasit menirea si m-am decis sa dau iubirii inca o șansă, asa ca luați!
Zilele de dupa colt 