Nașterea amintirilor

Am început sa cred ca uneori sunetele ne creează amintiri mult mai profunde, atunci când le ascultam cu ochii închiși și pe fiecare în parte. În timpul concediului la Londra stateam sprijinita de balustrada, pe malul Tamisei, seara, trageam cu nesaț dintr-o tigara si auzeam zgomote fără sens. În timp ce priveam raul, am închis ochii și auzeam doar valurile ce se izbeau de mal, mai apoi mi-am îndreptat atenția spre vocile oamenilor, zgomotul mașinilor era și el prezent, însă odată ce am deschis ochii spre clădirile mari luminoase am conturat mai clar în memorie momentul ce avea sa devina una dintre cele mai profunde amintiri. Pot spune cu certitudine ca odată ce te concentrezi pe fiecare element din planul unui moment, ramai cu o amintire mult mai clara profunda și de impact. Asa se nasc amintirile care apar ca niște flash-back-uri uneori în minte. care ne stârnesc fiori pe șira spinării și de cele mai multe ori ne teleporteaza mental. Nu vad de ce s-ar inventa teleportarea, când deja exista mintea umana. Am realizat de multe ori ca un simplu gând în momentul prezent, poate contura experiente memorabile ale căror însemnătate, nu poate fi definita în cuvinte ușor de înțeles. Deci exista totuși o tehnica umana de a opri timpul și a ne teleporta, eu aflu asta abia acum, alții știau de mult și alții nu au aflat niciodată. Totuși realitatea mentala individuala, ne poate satisface în cele mai simple moduri.

• WordPress

Publicitate