Tabu?

Niciodată nu o sa mai fiu complexată de corpul meu. În trecut eram, poate pentru ca imi păsa de stigma socială. Cu timpul am realizat ca nu contează ce părere are lumea din jur atât timp cât nu deranjezi pe nimeni personal. Oamenii în ziua de azi se simt ofensați din orice, mai mult sau puțin. Atât timp cât fiecare se simte bine în corpul său, nu vad ce rost are părerea celor din jur. Este acceptata doar în cazul în care este constructivă. Dar ce rost are sa iti exprimi neplăcerea, față de ceva ce nu te implica? Nu înțeleg satisfacția murdara a oamenilor, de a-și da cu părerea despre lucruri la întâmplare. Acum, nu mai pot sa ma simt complexată atât timp cât sunt multumita cu mine îmi accept defectele și continui sa îmbunătățesc atribute ce le am. Adevărat este, ca nu sunt perfecta și nici nu tind spre perfecțiune. Ar fi absurd sa spun ca îmi doresc un model ideal de eu. Insa îmi doresc constant sa fiu o versiune mai buna a mea, sa ma vad evoluând. Mi se pare tabu faptul ca oamenii evita viata de zi cu zi sa apară ca fiind ei înșiși, nu cei din spatele ecranelor social media. În spatele rețelelor poți fi oricine vrei, ipocrizie curata sa faci pe cineva sa creadă ca ești ceea ce de fapt tu nici nu visezi sa fii. Oamenii ar trebui sa fie mai umani, transparenți cu situațiile reale prin care cu toții trecem și ar trebui sa normalizeze spiritul umanitar, acela în care fiecare este tratat după merit, nu dupa numărul de like-uri și aprecieri. Ar trebui sa facem ipocrizia tabu… Poate

Publicitate