Iubesc duminicile, asta pentru ca mi-am facut un obicei ca atunci cand ma trezesc duminica dimineața, indiferent de vreme sa ma imbrac frumos sa ma aranjez si sa ies la o cafenea, de fiecare data aceeasi, si stau cu gândurile din acea saptamana la o cafea. Grijile se scufunda in amarul cafelei, iar gândurile pozitive apar pana la ultima gura de cafea, unde zace zaharul nedizolvat. Se aud tot felul de sunete, voci ale oamenilor, muzica de pe fundal, muzica din căști, zgomotul frenetic unor ganduri, liniștea altora. E putin rece afara, nimic nu pare iesit din comun, însă nici nu vreau sa iasa. In afara de muzica pe care o ascult, mereu aleg un alt gen sau un alt artist. Azi ascult Pavel Stratan, nostalgia ma cuprinde si simt ca duminica e singura zi din saptamana, in care imi permit sa simt nostalgia vremurilor de acasa si sa ma bucur ca am trăit asa momente. Nu vreau sa ma întorc in Romania, oricand ma pot simți acasa, atunci cand muzica rasuna in casti si ma bucur de privelistea mentala de atunci cand eram acasă.
Zilele de dupa colt 