Simt ca am atins apogeul starilor depresive. Am trăit pana in cel mai sumbru cotlon al acestei experiente greu de descris in cuvinte. Pentru mine a fost de ajuns, fiecare frica, fiecare declic, fiecare stare ce imi punea la indoiala mintea pe care o consideram bolnava. Acum ma simt la malul tuturor acelor probleme, iar ele se indeparteaza in larg. Nu vreau sa rad de mine cea de acum câteva luni, eu cea care isi plangea de mila pe blog, nu vreau sa ma judec pentru nici una din alegerile din acea perioada, vreau doar sa ma bucur ca in sfarsit simt ca imi prind viața de maini si plec spre necunoscut, mai încrezătoare, mai puternica, mai bucuroasa si mult mai relaxata. Unul dintre momentele de granița dintre încheierea acestui capitol a fost cand intamplator am vazut pe tricoul unui foarte bun prieten, mesajul „Fear is temporary, regret is forever”. Probabil daca acum câteva luni vedeam acest mesaj nu misca nici un gand din locul sau, bine inradacinat in stările intruzive. Totul face parte din proces, eu iubesc procesul, si tocmai de aceea tocmai acum am fost in stare sa procesez cu mintea limpede acel mesaj. Acum, ma simt de neoprit, simt cum am toate porțile deschise, eu trebuie sa o aleg pe cea care ma duce spre rezultatul dorit. Acel mesaj vizualizat, deloc intamplator, pot sa il consider într-o mare măsură, literalmente crucial in ceea ce privește perceptia mea față de viață in aceasta etapa in care ma aflu. De altfel mi-am dat seama ca in urma fiecărei lecții pe care o primim de la viață, apare si o recompensa mentală ce consolidează intr-o anumită măsură experienta anterioara. Tocmai de aceea ma simt extrem de recunoscătoare ca mi-a fost dat sa cunosc oameni care neintentionat imi fac viata mai buna!
Zilele de dupa colt 