Acum 20 de minute, am terminat o alta serie de eclere. PROGRESEZ! Sunt cel mai mare fan al meu, si imi vine sa plang de bucurie cu fiecare moment in care vad ca ma descurc din ce in ce mai bine si prind indemanare. Dupa ce am finalizat curatenia in bucatarie si am vazut tot in ordine, m-am asezat pe canapea in sufragerie, si am intrat intr-un fel de transa in care ma pierdusen de realitate minute bune. Ma gandeam la ce visasem aseara si comparam realitatea din momentul de meditatie cu visul de aseara. In ultima vreme visez chestii destul de realistice. Genul de vise in care mi se sparge telefonul sau uit sa fac lucruri importante, sau mai rau de atat visez ca sunt in ziua urmatoare si fac in vis ce planificasem inainte de somn. In starea mea de transa de adineauri, printre altele ma gandeam ca ar fi ideal sa reusesc sa postez astazi inainte de 00:00. Uite asa la ore 23:59 imi arunc privirea in coltul laptopului si cu viteza internetului de la nasa apuc sa public doar titlul acestui monolog mental. Ma doare capul acum, am falsa impresie ca sunt obosita in realitate sunt constienta ca atunci cand nu mai pot, mai pot putin. astfel ca in ciuda orei tarzii, o sa imi fac o cafea si linistita cu gandul ca astazi am reusit sa fac tot ce mi-am propus, ma linistesc.