Multa lume care a trecut prin cei 24 de ani ai mei si probabil a experimentat situatii similare cu a mea. Schimbari hormonale, dureri de peste tot grij cu privire la tot felul de prostii. Gandul ca am devenit adult prea devreme pe mine ma copleseste zilnic. Chiar trebuie sa muncesc zilnic pentru bunastarea mea? Trebuie sa ma impac zilnic cu gandul ca lumea nu e asa cum credeam? M-am trezit oarba la varsta asta, vazand ca toata lumea e cu un pas inaintea mea, sau multi kilometri inainte? Cum am ajuns aici? Cum trec la nivelul urmator in acest joc meschin? Cui ma plang de neajunsuri cand mama si tata nu imi pupa ranile sufletesti? Cum am ajuns sa fiu responsabila de propriile alegeri? si de ce acest gand ma bucura si intristeaza in acelasi timp?
Zilele de dupa colt 