Pauza

Azi am lenevit in ultimul hal, dupa ce ca aseara am dormit foarte puține ore, la servici am fost mult prea productiva pentru nivelul meu de energie ca mai apoi in momentu in care am ajuns acasa, am umplut cada cu apa clocotita si am stat sa fierb toate gândurile negative din ultima perioada. De atunci noroc ca mi s-a făcut foame ca sa fiu in stare sa fac niste paste. Am mancat si gata. As mai avea cate ceva de făcut insa nu mai vreau. Ajunge

Publicitate

Scriu

Scriu din nou sa nu imi pierd seria,nu doar pentru propriul ego inecat in intoleranta fata de esec cat mai de graba pentru ca sunt atat de copleșită de toate cele cumulate in ultima vreme incat nu, ca mi-e greu sa cuprind in cuvinte cat mai de graba, evit sa ma plang. Vreau sa fiu un exemplu pentru mine si sa imi arat cat de perseverenta si ambițioasă sunt, chiar daca asta presupune sa trec peste limitele mentale impuse de propria-mi frica.

Pentru mine cand?

Azi mi-am planuit prea multe si in realitate nu am facut nimic dar nu ma simt dezamagita. De cele mai multe ori cand imi propun sa fac ceva, indeplinesc cel purtin in proportie de 80%. Insa azi initial mi-am propus destul de multe ca pe parcursul zilei sa mai tai sistematic de pe lista lucruri care mi se pareau ca necesita un consum de energie mult prea mare. Ajungand in definitiv in momentul in care sa fac doar strictul necesar, iar restul timpului sa mi-l dedic mie. Nu pot spune nici ca sunt total satisfacuta de prezenta mea de azi, mi se pare ca neavand energie sa fac nimic, propria-mi prezenta a parut putin plictisitoare. Un lucru la care ma gandesc ca ar trebui sa il fac in viitor ar fi ca in momentul in care am timp mai mult pentru mine sa fac ceva sa ma pot relaxa si sa ma bucur mai mult de mine, in afara de a ma lasa distrasa de device-urile din casa, pe care oricum deocamdata le folosesc doar pentru distractie. Singurul lucru care mi se pare maret din utilizarea laptopului, a tabletei sau al telefonului mi se pare momentul in care scriu pe blog si uneori scriind pe tableta am o idee, pe laptop alta idee si in final pe telefon slefuiesc textul pana ajung sa-l public. Traiasca sincronizarea! totusi de multe ori ajung in stadiul in care sa privesc in gol, sau sa fug de toate pentru ca pur si simplu parca ma mustreaza sa pun mana sa scriu. Mi se pare ca nu intotdeauna scriu excelent, si poate pe majoritatea oamenilor i-am pierdut de mult in balariile mele dar cine stie? Poate intr-o zi ne vom regasi cu totii in acelasi camp de creativitate in care eu continui a ma exprima la fel de liber in fata tuturor. Fiind la fel de impartiala si probabil mult mai critica cu mine. Dar pana atunci sa facem cunostinta.

Radicalism inconstient

Am obosit sa car lumea in spate, si m-am saturat pana peste cap sa port fara pic de constiinta indiferenta oamenilor in ghiozdanul meu cu vise esuate. Am tot sperat ca anumite comportamente pe care le-am schimbat de-a lungul timpului ma vor ajuta sa am parte de oameni care sa mi se asemene. Astfel ca de-a lungul timpului am devenit din acea mahalagioaica nepasatoare, care arunca in toate partile cu ura si neacceptare, intr-o versiune total opusa a acestor caracteristici. Asta e unul din lucrurile cu care ma mandresc in ceea ce priveste evolutia mea. In conditiile in care drumul spre imbunatatire nu e unul deloc unul usor si nu se parcurge pocnind din degete, ci mai de graba cu multa acceptare anduranta, abstinenta si rabdare. Astfel ca in urma parcurgerii acestui drum am constatat ca pamantul isi continua rotatia in acelasi ritm, oamenii au aceeasi atitudine egoista si nimic din tot efortul meu nu pare sa aiba vreun impact. Probail in viitor va avea sens. Ideea e ca am facut majoritatea eforturilor nu pentru a fi acceptata de cei din jur ci mai de graba am considerat ca o versiune mai buna a mea imi poate oferi anumite benefiicii in viitorul indepartat. Pe de alta parte unul dintre cele mai dureroase lectii a fost faptul ca daca oamenii te cunosc intr-un anumit fel, indiferent cat de mult te schimbi ei au impresia ca esti aceeasi versiune pe care ei au cunoscut-o initial. Si indiferent cat te lupti sa demonstrezi contrariul, adevarul e ca nimeni si nimic nu poate schimba ceva in aceasta privinta, ceea ce inseamna ca ori accepti adevarul ca oamenii sunt programati ca odata ce s-au obisnuit cu un anumit comportament, e foarte dificil in a le schimba perspectiva. Solutia e acceptarea si uneori distantarea fața de persoanele care nu inteleg ca suntem pe lume sa evoluam pana la maximul de potential. Si oare cum ne putem atinge maximul potential daca oamenii care ne inconjoara ne tin in confort. Si uite asa aud din stanga si dreapta fraze precum, „te-ai schimbat„ sau „inainte vorbeam mai des„ , „ai devenit antisociala„ „te-ai suparat aiurea„ „de ce te-ai indepartat?„ . Asta nu inseamna ca sunt o aroganta, care se foloseste de oameni ci pur si simplu imi indrept atentia catre prioritatile care-mi aduc beneficii pe termen lung.

Mini progres

Daca ieri in cateva cuvinte stalcite imi plangeam propria idiotenie, azi am supravietuit cu succes unei zile, la care ieri ma gandeam cu groaza. ce ma surprinde cu adevarat este ca asteptarile mele cu privire la aceasta zi, desi erau foarte pesimiste, in realitate am reusit sa duc la bun sfarsit aceasta zi cu un succes rasunator. Ce ma mira este eficienta cu care am reusit sa indeplinesc toate task-urile, in ciuda faptului ca nu am luat nici o pauza, pana in acest momen. am ajuns acasa la ora 5 si acum e 9 fara un sfert seara. ceea ce-mi confirma faptul ca pot fi destul de rezistenta in anumite conditii. Asa cum ma pot lauda ca seara trecuta m-am odihnit destul de bine, stresul constant s-a diminuat semnificativ si ma simt cu mult mai relaxata decat in weekend. Asa cum v-am spus si alta data, e destul de inspaimantator faptul ca incep o saptamana cu o oboseala teribila si uneori reusesc sa ma simt mai odihnita in timpul saptamanii decat in weekend. Singurul premiu pe care mi-l pot oferi pe azi, este un mare multumesc plin de recunostinta. Asta pentru ca am reusit sa fac mai mult decat mi-am propus si mai bine. Bravo mie!