Azi ma simt total nemotivata. Observ ca de multe ori duminica seara nu ma simt bine. Tot spun ca renunț la snaksuri si tot felul de dulciuri toxice si de fiecare data uit cat de rau ma simt. Astfel ca multe din viciile cotidiene, desi pe moment oferă satisfacție, in realitate imi provoaca o stare de rau. Si ca o amiba fara creier uit cat de rau ma simt daca mamanc cacaturi. Si pe langa faptu ca fizic mi-e rau psihic pic in groapa deznadejdii.
dezvoltare
In ultima perioada am observat un fenomen foarte ciudat in viata mea. Nu stiu cum au iesit la iveala tot felul de situatii, in care am tot descoperit ca de fiecare data cand ma confrunt cu o ceva banal, in cele din urma ajung dupa o cautare mai aprofundata, sa nu mai tratez lucrurile cu superficialitate. Daca acum ceva timp vedeam cum lucrurile neterminate aduc cu sine consecinte mai devreme sau mai tarziu, intr-o oarecare masura gasesc din ce in ce mai benefic bucuria de a trece prin proces mult mai usor cu o atitudine din ce in ce mai pozitiva.
Dosar cu șina
Tot m-am plans pe aici in ultima perioada de toate cacaturile in conditiile in care, tot eu urasc sa aud oameni care se plang din toate cacaturile. Fiecare este responsabil pentru propriul curs al vietii si odata ce fiecare dintre noi are posibilitatea de a alege spre binele individual, fara a sti dinainte daca e bine sau nu, fara a avea optiunea de a alege diferit, fara a putea remedia anumite alegeri, suna putin nedrept dar asa functioneaza viata, si in acest fel ajungem a suferi consecinte voluntar sau involuntar. In realitate fie ca alegem in cunostinta sau necunostinta de cauza, alegerea oricum are un impact, fapt pentru care prostia se plateste. Totdodata indiferent ca alegem ce sa mancam sau daca sa bem apa acum sau mai tarziu, ori alegem investitia ultimilor bani intr-un vis, fata de care suntem convinsi ca dam lovitura, consecinte sau recompense instante sau intarziate ne complesesc existenta. In concluzie ma plang ca ma plang de propriile alegeri de care ma plang ca le fac voluntar pentru a va explica cum sa va plangeti de propriile voatre alegeri, si eventual sa ne simtim cu inclusi in aceasta mica comunitate unde oamenii au plangeri comune, depuse la ghiseul de vise ascunse in arhiva.
Cât pe ce sa imi pierd seria
Azi am ajuns acasa dupa munca, am pregătit o marinada, am dormit o ora si m-am pus pe curățenie m-am uitat la un documentar despre LOL (League of Legends) ca mai apoi sa ma bag in pat sa realizez ca 24 de ore sunt prea scurte când mintea fuge de propriile gânduri.
Aleator
Am chef de vorba, nu am cu cine sa vorbesc asa ca acest text probabil va fi foarte lung cu subiecte pe care o sa le inlantuiesc intr-o legatura mai degraba cu sens in mintea mea. Astfel ca mai inainte, desi mi-am pierdut iar atentia destul de repede in timpul in care se presupune ca trebuia sa imi îndrept atenția intr-un singur loc. La fel de probabil sa imi fie la fel de dificil sa scriu acest text. Am schimbat toate device-urile din casa si pana acum am scris cate o propoziție pe fiecare. Cu gândul ca incep sa vorbesc despre o fraza pe care o am pe ecranul principal de cativa ani buni. ” Fie cum o fi dar, sa fie cum vreau eu” Suna egoist si irational, in lumea in care oricum fiecare face ce vrea si cum vrea, insa la mine aceasta regula se aplica cu excepții. Ma gandesc ca nu sunt in stare sa fac orice vreau eu atat timp cat cei din jurul meu sufera. Mi se pare ca in ziua de azi capitalismul a creat niște monștri! Toata lumea e in stare sa calce pe cadavre pentru cele mai banale motive. Conceptul monetar mi se pare cel mai groaznic motiv pentru care sa irosești resurse sufletești. E adevărat ca banii aduc fericirea la fel de adevărat e ca si nevoie de mult curaj si puțin sange rece sa faci mai multi bani! Insa ceea ce mi-e greu sa înțeleg este felul in care oamenii ii pot împiedica pe alți oameni sa își îndeplinească visele, datorita caracterului lor mizerabil. Intr-o oarecare masura trebuie sa pastram un echilibru, si sa avem limita fata de toate bunatatile oferite in viata. Aproape orice rau e un pic bun daca e putin la fel cum orice bun daca e prea mult, e rau. Acest echilibru e extrem de greu de gasit si definit limitele sunt foarte fine si de cele mai multe ori, e dificil sa le identificam atat timp cat nu exista destula cunoastere de sine. Acest fapt este umbrit si de experienta anterioara care de multe ori ne impiedica sa actionam decat in mod prestabilit. Majoritatea sabloanelor mentale sunt invatate anterior si unele mostenite, fapt ce ironic pana nu actionam in modul corect, viata continua sub alte forme sa ne aduca in situatii in care sa ajungem la nivelul de cunoastere ideal supravietuirii. Asta ar absolvi multe lume de la supravietuire daca s-ar limita numai la memoria fiecaruia, insa e mult mai complex in ideea in care supravietuirea e ceva destul de usor de facut, pe cand crearea unei vieti din ce in ce mai satisfacatoare necesita abilitati si posibilitati la un cu totul alt nivel. Cei care spun ca ne nastem toti cu posibilitati egale, sunt cei mai mari ipocriti de pe planeta, in conditiile in care daca un presedinte decide sa faca un copil comparativ cu o adolescenta dintr-o familie fara posibilitati materiale ajunge sa ramana gravida in urma unui abuz, ambii nou nascuti nu pleaca de la acelasi start in viata. Pe de alta parte daca de-a lungul vietii fiecare face alegeri in consecinta pentru a-si schimba nivelul de existenta, asta face cu adevarat diferenta in ciuda faptului ca startul a fost complet diferit.
Zilele de dupa colt 