Am început sa cred ca uneori sunetele ne creează amintiri mult mai profunde, atunci când le ascultam cu ochii închiși și pe fiecare în parte. În timpul concediului la Londra stateam sprijinita de balustrada, pe malul Tamisei, seara, trageam cu nesaț dintr-o tigara si auzeam zgomote fără sens. În timp ce priveam raul, am închis ochii și auzeam doar valurile ce se izbeau de mal, mai apoi mi-am îndreptat atenția spre vocile oamenilor, zgomotul mașinilor era și el prezent, însă odată ce am deschis ochii spre clădirile mari luminoase am conturat mai clar în memorie momentul ce avea sa devina una dintre cele mai profunde amintiri. Pot spune cu certitudine ca odată ce te concentrezi pe fiecare element din planul unui moment, ramai cu o amintire mult mai clara profunda și de impact. Asa se nasc amintirile care apar ca niște flash-back-uri uneori în minte. care ne stârnesc fiori pe șira spinării și de cele mai multe ori ne teleporteaza mental. Nu vad de ce s-ar inventa teleportarea, când deja exista mintea umana. Am realizat de multe ori ca un simplu gând în momentul prezent, poate contura experiente memorabile ale căror însemnătate, nu poate fi definita în cuvinte ușor de înțeles. Deci exista totuși o tehnica umana de a opri timpul și a ne teleporta, eu aflu asta abia acum, alții știau de mult și alții nu au aflat niciodată. Totuși realitatea mentala individuala, ne poate satisface în cele mai simple moduri.
Indiferent
Îmi pica ochii în gura! Nu pot sa adorm nici sa stau treaza pierduta în niște griji inutile, mai degrabă niște gânduri pe care le țin degeaba în mine. Imi irosesc atâtea gânduri bune, ce ar putea avea loc în capul meu, pentru niște lucruri asupra cărora nu am control încât simt nevoia sa renunț și sa ma desprind te tot ce nu pot controla. Sunt eu prea ușor de modelat? Oricât de tare m-aș chinui sa ma fac înțeleasă sau măcar văzută sau auzită totul e în zadar. Daca vorbesc prea tare nimeni nu aude, sunt doar un zgomot în fundal, daca tac și nu spun nimic lipsa mea nu e observata, daca vorbesc încet și îmi exprim gândurile coerent și concret nu sunt nici asa luata în seama. Cineva sa ma învețe sa comunic eficient, pana nu dispar definitiv! Nu e ca si cum mi-ar fi frica de asta, ci ma tem ca alegerile pe care le fac ma vor pune în situații nefavorabile. Nu vreau sa ma mai gândesc la asta și totuși în puținele momente, in care se intampla sa nu ma gândesc la cât de silențioase sunt dorințele mele, e orice altceva în mintea mea dar nu pace. Ma simt ca și cum as purta un continuu război între ceea ce am nevoie și ceea ce e necesar, mental ma simt depășită de toată ignoranța de care sunt înconjurată. Mi-aș dori sa fiu măcar pe jumătate ignoranță, pe cât simt ca nu sunt. Știu ca ideal ar fi sa fiu mai superficiala, cu tot ce se întâmplă în jur, sa nu dau atenție tuturor lucrurilor mărunte enervante care se intampla. Dar cum sa fac asta când îmi afectează în mod direct viata, atât de rău încât uneori ma întreb cum alții pot sa fie asa și eu nu?
Rutina de duminica
Prima zi de dupa concediu pare epuizanta, nu vreau sa para ca ma plang sau ca m-am obisnuit cu programul din mini-vacanta dar, cu toate ca ma simt plina de energie, nu ma simt complet pregatita sa fac ceva. Suna cam ambigu? ei bine asa si este, dimineata m-am trezit la 7:30 m-am ridicat din pat si m-am pregatit sa ies din casa. Cu mult mai devreme comparativ cu celelalte duminici la ora 8:50 eram deja in fata cafenelei inca nepregatita de dechidere. Am mai hoinarit pe strazile din centru cu gandul ca de obicei veneam mult mai tarziu, azi ceva a fost neobisnuit, insa m-am bucurat de plimbarea de dimineata cu toate ca vremea nu era tocmai prietenoasa. Stropii de ploaie se rostogoleau in vantul nehotarat, iar palaria mea neincrezatoare aluneca de pe cap. Cu gandul ca as putea sa merg la o alta cafenea am ramas totusi la rutina obisnuita revenind constiincioasa, la aceeasi masa unde ma asez de obicei. am servit cafeaua in timp ce citeam cate un capitol dintr-o carte a scriitoarei Coolen Hoover si am decis ca ar trebui sa termin mai repede cand primisem mesaj ca era deja treaz astepand sa ma intorc. Nu m-am grabit, mi-am mai luat un moment de ragaz am mai apucat sa citesc un capitol si dupa ce am platit nota, am pornit spre casa. Cu castile in urechi si muzica la un volum satisfacator am observat cat de goale sunt strazile in zilele de duminica. Ma simt in siguranta, nu ma tem de pericolele pe care le pot face oamenii insa uneori ma simt putin sceptica,cand multi dintre trecatori au un comportament bizar. Fie ca ma fixeaza cu privirea sau se indreapta fix in directia mea din graba nu ma simt confortabil in preajma multimii agitate din timpul saptamanii. Cum sa nu ma bucur de strazile goale duminica dimineata cand haosul dispare si zgomotul orasului se reduce. Odata ajunsa acasa ma invart nelinistita in privinta cumparaturilor, pe care urmeaza sa le facem. Dupa finalizarea cumparaturilor reusesc sa am un alt momenr de ragaz. Uneori simt ca zilele de weekend sunt cele in care traiesc cu adevarat, am timp cat vreau sa scriu, sa citesc sa ma mai documentez cu privile la subiectele pe care in trecut le amanam si mai ales am timp pentru mine. Departe de responsabilitatile cotidiene, mi-as dori din tot sufletul sa nu mai lucrez intr-un program stabilit condus de nevoile de baza. Tind sa cred ca viata e mai mult decat concedii programate dupa placul altora si bani cheltuiti pe lucruri materiale. cred ca din acest motiv iubesc eu asa tare duminicile. Mi-as dori sa fie duminica in fiecare zi.
Londra 4/4
Nu știu dacă exista o descriere mai potrivita, pentru felul în care s-a desfășurat acesta ultima zi din experienta numita Londra. Nu spun asta pentru ca mi-as fi dorit sa nu se termine asa curând, ci pentru ca aceasta zi a fost una plina de aventuri. M-am trezit la fel de confuza dimineața devreme și stand în pat așteptând sa se apropie momentul micului dejun, savuram dimineața. Dupa câteva ore pe la 8:30 mai exact am coborat la micul dejun m-am bucurat ca au fost câteva elemente noi în dimineața asta și deși încă somnoroasa am putut sesiza diferența. Am fumat o tigara în graba și ne-am întors în camera de hotel sa facem ordine și sa strangem bagajul, intre timp am făcut și un dus pe care mai târziu în timpul zilei l-am regretat. Am lasat bagajul la recepție și am pornit spre pontonul de unde urma sa luam barca, într-o mini croaziera pe Tamisa. Am ajuns cu mult mai devreme de ora stabilita iar între timp am mancat un hotdog și ne-am bucurat de împrejurimi. Dupa o lunga așteptare, am urcat pe barca în partea de sus pentru a admira peisajul. Ghidul a început sa descrie în amănunt clădirile de pe fiecare parte a Tamisei, prin comentarii haioase. Incepuse sa ploua însă în prima parte a croazierei nu părea deranjant. Pe măsură ce înaintăm, ploaia se intensifica asa ca pana la urma, am coborât spre partea acoperita a bărcii. Acolo ghidul a continuat sa ne prezinte podurile pe sub care treceam și diverse informații istorice strecurand prin monologul sau momente comice. Dupa aproximativ 40 de minute croaziera s-a încheiat și am coborât de pe barca cu buna dispoziție și puțin uda din cauza ploii. Odată coborâți din barca ne-am îndreptat spre London Eye, acolo unde avea sa regret dusul făcut dimineața. Asta pentru ca am stat pana sa intram aproape 30 de minute, timp în care a plouat în continuu fără căciula sau umbrelă mi s-a părut o eternitate și am marcat momentul ca fiind o „amintire umeda” datorita ploii neîncetate care mi-a stricat puțin dispoziția și machiajul. Dupa lunga așteptare, am urcat în cabina încăpătoare împreună cu câțiva oameni. Nu pot sa spun ca mi-a displăcut dar o senzație de sațietate m-a cuprins când am ajuns în cel mai înalt punct. Probabil părea mai impresionant dacă nu ploua asa tare, sau dacă se numără printre primele experiențe, totuși m-am declarat multumita la final. Imediat ce am iesit din cabina am intrat într-un magazin sa ne luam căciuli și am hotărât ca și mănușile ar fi o idee buna sa ne încălzim. Am fost la unul dintre cele mai slabe restaurante din Londra din graba și necunoștință de cauza dar, măcar știm ce loc sa evitam data viitoare. Dupa o lunga așteptare într-un final am mancat în graba ne-am întors la hotel sa luam bagajul, apoi am pornit spre gara cu metroul. M-am bucurat de ultimele momente în metrou, pentru ca și experienta asta s-a numărat printre favoritele mele și odata ajunși la gara am observat ca trenul are o întârziere de mai bine de jumătate de ora din cauza uraganului Eunice. Țin sa ii mulțumesc lui Eunice pentru 15£ pe care i-am primit înapoi datorita intarzierii dar, nu și pentru ca vântul cauzat de el, era sa mă ia pe sus zilele trecute. Dupa o lunga așteptare din nou într-un final am reușit sa urcam în tren și o ora mai târziu eram deja în Coventry acasă. Am chemat rapid un uber și odată ajunsa acasă m-am simțit ca dupa un somn bun. Încă nu am reușit sa trec prin filtrul mintii multe din lucrurile pe care le-am trăit însă, las aici mărturie ceea ce am simțit și pe unde am fost pentru a ma bucura pe deplin. Aceasta experienta pot spune, ca a fost unica de pana acum în timpul căreia m-am simțit pe deplin relaxata și fiecare parte care a alcătuit-o a fost pur și simplu deosebita. Ma bucur enorm ca am putut trai fiecare moment alături de soțul meu care a contribuit aproape în totalitate la împlinirea acestei trairi unice.
Londra 3/4
M-am foit toată noaptea, de oboseala mai degrabă, toată ziua anterioara m-a copleșit, niște persoane au vorbit toată noaptea pe coridor și la 6:00 nu eram sigura ca mai pot adormi. M-am ridicat din pat la 8 obosita, se zice ca vacanta ideala durează pana la 4 zile, însă aceasta a treia zi m-a copleșit deja. Am coborât la micul dejun tipic englezesc, pe care l-am savurat împreună cu suc de portocale și cafea. Am pornit în orașul treaz de mult, spre muzeul acvatic. Văzusem la știri ca azi niste vanturi puternice vor misca Londra și o lunga perioada perecuta azi pe străzile Londrei, a fost însoțită de tăișul vântului. Muzeul a fost impresionant, viața marina este pur și simplu fascinanta, pe lângă speciile de pești și animale acvatice de toate formele și mărimile, ceea ce pe mine m-au fascinat cel mai tare, au fost nevertebratele. Acele creaturi vii în foame inimaginabile și greu de descris de o frumusețe greu de cuprins în spectru memoriei, a fost una din experientele marcante ale acestei călătorii. Dupa experienta din care cu greu am iesit din transa, urma sa mergem la London Eye însă din cauza vântului puternic am reprogramat însă înainte de asta am luat masa la o pizzerie din apropiere. Ne-am intors la hotel sa luam o pauza pentru a ne odihni și somnul m-a furat nu dupa mult timp. Dupa o bine-meritata odihna am pornit spre British museum acolo unde am explorat exponate din imensitatea istorica a lumii. Pentru acest muzeu, ai nevoie de cel puțin o zi întreaga sa îl vizitezi în toată splendoarea. Este extrem de bine organizat perioadele istorice din lume au o legătură clara iar informațiile dobândite, împreună cu exponatele ajuta la consolidarea multor cunoștințe. Am stat acolo aproximativ 3 ore și în cele din am decis ca e timpul sa mancam. Am servit un sandvis cu carne de porc pe care îl văzusem zilele trecute și așteptam cu nerăbdare sa îl încerc. Odată satisfăcută, am pornit spre hotel linistita de gândul ca am încheiat o zi deși nu prea aglomerata dar mulțumitor de relaxanta.
Zilele de dupa colt 