Acum o luna imi masuram sperantele in frici si deznadejde. Traiam in frica de necunoscut cu gandul ca va fi un an cel putin decent. Ma gasesc astazi in 16 zile de postat consecutiv, vaga experienta in ale eclerelor, putina oboseala pe marginea sufletului, ganduri putin mai ordonate, un drum putin mai pietruit, am macar o vaga idee legata de ce urmeaza sa se intample. In conditiile in care in trecut eram atat de pierduta in spatiu incat nu exista nici un grad de comparatie mai infim decat eu cea de azi, cu eu cea de acum un an. Daca m-as gasi pe mine undeva in trecut m-as incuraja un pic mai mult si mi-as spune ca pot. eu stiu ca pot arat ca pot, imi car singura piatra sa imi construiesc statuia de care am nevoie pentru ego-ul meu mizerabil. Ideea e ca intr-o luna din acest an am facut cat n-am facut in ultimii doi ani. Cred cu tarie ca sunt o cu totul alta persoana comparativ cu eu ce-a de acum un an si ma bucur de prezenta mea in fiecare zi. Sunt mai mult decat recunoscatoare ca ma am pe mine asa cum sunt, stiu ca am loc hectare intregi de plantat imbunatatiri dar, cel putin acum inca lucrez la a-mi delimita terenul si a-mi impune limite in ceea ce priveste atitudinea mea fata de altii cat si atitudinea celor din jur fata de mine. Suna extrem de egoist cand spun ca de fapt ma prioritizez atat pe mine cat si nevoile mele si imi selectez apropiatii in functie de valorile impartasite, insa e mult mai trist sa fii cel mai destept dintr-o sala plina de oameni decat cel mai putin inteligent, pentru a lasa loc de cunoastere.
Banalitati
Aseara aveam idei super misto despre ce sa scriu pe blog, azi nu am facut mai nimic a fost o zi in care am venit de la servici mi-am cumparat niste chestii de rontait, m-am trantit in fata televizorului, si am stat 3 ore dezlipita de realitate. Nu simt ca m-am odihnit dar cel putin nu ma mai simt atat de obosita. Sper sa apuc un moment in care sa opresc planeta si sa ma odihnesc. Macar cateva zile in care sa dorm cat vreau cand vreau si sa imi reincarc bateriile pentru orice urmeaza. Am spus de n-spe mii de ori ca ma simt obosita pentru ca nu dorm destul. In zilele noastre somnul e un lux in conditiile in care simultan este o necesitate, nu stiu cum sa ajung sa indeplinesc atatea task-uri intr-un mod eficient, intr-o stare de extenuare constanta.
Asa ma cred eu centrul universului
Astazi a fost genul acela de zi in care mi-am spus, gata stop. E momentul sa iau o pauza, inteleg cât de important e sa le rezolv pe toate si cum pământul nu se oprește din rotație din simplul fapt ca eu iau o pauza. Asa ca dupa cum s-a observat sau nu in ultima perioadă am devenit mai productiva, poate mult prea productiva. Atat de iesita din tipar incat uneori am impresia ca nu voi ajunge nicăieri. Am auzit tot mai des ca daca dormi prea puțin, ajungi sa ai boli de inima. Orice boala poate fi cauzata de oboseala, din simplul fapt ca in timpul somnului corpul se regenereaza si dobândește energie. Ei bine corpul meu cred ca are impresia ca il urasc. Un pic cred ca ma apreciaza ca am lăsat fumatul si mananac putin mai regulat, pe de alta parte cand vine vorba de odihna fentez sistemul. Nu e ca si cum nu as vrea sa ma odihnesc dar am învățat sa funcționez in starea de oboseala si am impresia ca daca sunt prea odihnita „ma învăț” lucru care ar fi benefic daca vreau sa prind 60 de ani. In conditiile in care sper ca in viitorul apropiat sa am oportunitatea sa imi creez un program putin mai benefic corpului meu obosit. Stresul zilnic si cumulul de schimbări bruște din ultima perioada, nu ma fac atât de mandra de mine si uneori imi dau impresia ca multe lucruri din cele pe care le fac trecând peste puterile mele, sunt inutile, astfel ca e momentul sa opresc planeta.
Incongruente
Aseară aveam chef de vorba si nu aveam cu cine vorbi. Ma gandeam la tot felul de subiecte bune de discutat si astazi am mintea goala. Deși e duminica si am tot spus de multe ori ca aceasta zi o dedic lenei ei bine astazi am avut o zi plina de la început pana acum. Nici nu m-am trezit bine ca m-am îmbrăcat si am fost in oras unde am făcut cateva cumparaturi, după care m-am apucat de putina curatenie ca mai apoi într-un final sa imi aduc aminte ca e cazul sa mananc. Asa ca am facut burgeri. Am ramas fara carne de burgeri am fost iar la magazin, am mancat dupa care am facut curățenie iar. M-am pus sa ma odihnesc putin ca mai apoi sa ma apuc iar de eclere. Si sa termin aceasta zi, cu gandul ca sunt mult prea obosita sa incep saptamana ce urmeaza. Mai rau decat atat e regretul pe care il traiesc atunci când nu fac nimic. E foarte ciudat cum asa cum ma supara gândul ca nu imi dau voie sa ma relaxez la fel de tare ma supara gandul ca stau degeaba si nu fac nimic.
vai…
Acum 20 de minute, am terminat o alta serie de eclere. PROGRESEZ! Sunt cel mai mare fan al meu, si imi vine sa plang de bucurie cu fiecare moment in care vad ca ma descurc din ce in ce mai bine si prind indemanare. Dupa ce am finalizat curatenia in bucatarie si am vazut tot in ordine, m-am asezat pe canapea in sufragerie, si am intrat intr-un fel de transa in care ma pierdusen de realitate minute bune. Ma gandeam la ce visasem aseara si comparam realitatea din momentul de meditatie cu visul de aseara. In ultima vreme visez chestii destul de realistice. Genul de vise in care mi se sparge telefonul sau uit sa fac lucruri importante, sau mai rau de atat visez ca sunt in ziua urmatoare si fac in vis ce planificasem inainte de somn. In starea mea de transa de adineauri, printre altele ma gandeam ca ar fi ideal sa reusesc sa postez astazi inainte de 00:00. Uite asa la ore 23:59 imi arunc privirea in coltul laptopului si cu viteza internetului de la nasa apuc sa public doar titlul acestui monolog mental. Ma doare capul acum, am falsa impresie ca sunt obosita in realitate sunt constienta ca atunci cand nu mai pot, mai pot putin. astfel ca in ciuda orei tarzii, o sa imi fac o cafea si linistita cu gandul ca astazi am reusit sa fac tot ce mi-am propus, ma linistesc.
Zilele de dupa colt 