Am chef de vorba, nu am cu cine sa vorbesc asa ca acest text probabil va fi foarte lung cu subiecte pe care o sa le inlantuiesc intr-o legatura mai degraba cu sens in mintea mea. Astfel ca mai inainte, desi mi-am pierdut iar atentia destul de repede in timpul in care se presupune ca trebuia sa imi îndrept atenția intr-un singur loc. La fel de probabil sa imi fie la fel de dificil sa scriu acest text. Am schimbat toate device-urile din casa si pana acum am scris cate o propoziție pe fiecare. Cu gândul ca incep sa vorbesc despre o fraza pe care o am pe ecranul principal de cativa ani buni. ” Fie cum o fi dar, sa fie cum vreau eu” Suna egoist si irational, in lumea in care oricum fiecare face ce vrea si cum vrea, insa la mine aceasta regula se aplica cu excepții. Ma gandesc ca nu sunt in stare sa fac orice vreau eu atat timp cat cei din jurul meu sufera. Mi se pare ca in ziua de azi capitalismul a creat niște monștri! Toata lumea e in stare sa calce pe cadavre pentru cele mai banale motive. Conceptul monetar mi se pare cel mai groaznic motiv pentru care sa irosești resurse sufletești. E adevărat ca banii aduc fericirea la fel de adevărat e ca si nevoie de mult curaj si puțin sange rece sa faci mai multi bani! Insa ceea ce mi-e greu sa înțeleg este felul in care oamenii ii pot împiedica pe alți oameni sa își îndeplinească visele, datorita caracterului lor mizerabil. Intr-o oarecare masura trebuie sa pastram un echilibru, si sa avem limita fata de toate bunatatile oferite in viata. Aproape orice rau e un pic bun daca e putin la fel cum orice bun daca e prea mult, e rau. Acest echilibru e extrem de greu de gasit si definit limitele sunt foarte fine si de cele mai multe ori, e dificil sa le identificam atat timp cat nu exista destula cunoastere de sine. Acest fapt este umbrit si de experienta anterioara care de multe ori ne impiedica sa actionam decat in mod prestabilit. Majoritatea sabloanelor mentale sunt invatate anterior si unele mostenite, fapt ce ironic pana nu actionam in modul corect, viata continua sub alte forme sa ne aduca in situatii in care sa ajungem la nivelul de cunoastere ideal supravietuirii. Asta ar absolvi multe lume de la supravietuire daca s-ar limita numai la memoria fiecaruia, insa e mult mai complex in ideea in care supravietuirea e ceva destul de usor de facut, pe cand crearea unei vieti din ce in ce mai satisfacatoare necesita abilitati si posibilitati la un cu totul alt nivel. Cei care spun ca ne nastem toti cu posibilitati egale, sunt cei mai mari ipocriti de pe planeta, in conditiile in care daca un presedinte decide sa faca un copil comparativ cu o adolescenta dintr-o familie fara posibilitati materiale ajunge sa ramana gravida in urma unui abuz, ambii nou nascuti nu pleaca de la acelasi start in viata. Pe de alta parte daca de-a lungul vietii fiecare face alegeri in consecinta pentru a-si schimba nivelul de existenta, asta face cu adevarat diferenta in ciuda faptului ca startul a fost complet diferit.