Cred ca altadata daca aveam atat timp la dispozitie calculam fiecare secunda pentru a ma asigura ca o folosesc pe fiecare in parte cat se poate de eficient. Acum in schimb ma bucur de odihna. Nu ma simt in cea mai buna forna, dar am oportunitatea sa ma regenerez si sa imi revin. Observ ca uneori sunt in stare sa mananc tot ce imi iese in cale si alteori nici nu ma pot apropia mental de ideea de mancare. Azi e una din zilele care fac parte din a doua categorie, ma simt putin slabita si stiu sigur ca e datorat stresului. De multe ori ma gandesc ca toata lumea trece prin stari similare doar pentru a-mi linisti mintea care fuge de nebuna spre ganduri invazive, e destul de greu sa ma conectez la prezenta realitate, in conditiile in care uneori desi simt ca nu am destule cuvinte sa scriu, pana si faptul ca trec asa sa „salut” in cateva cuvinte sau in propozitii vagi. Tot ma simt mai bine impartasindu-mi experiente. Mi se pare ciudat faptul ca pe cat imi este de usor sa scap de obiceiurile proaste pe atat de greu e sa ma tin de aceasta hotarare. Ma simt infinit mai bine cand nu consum alcool, sau nu ma apropii de majoritatea viciilor ce imi bantuie existenta. E foarte ciudat cum mintea mea percepe starea de bine temporara ca fiind definitiva in conditiile in care, constientizez clar si sunt cu atat mai hotarata sa imi mentin deciziile pe calea idealului.
Zilele de dupa colt 